sâmbătă, 11 iulie 2015

Poem de nedespărțire





 (lui Carmen)

Trei luni. Vântul bate plăcut.
Când pleacă un spirit nobil,
lasă în fiecare lucru rămas
o strălucire de gând,
o pâlpâire de suflet.
Acum știu de ce – după ce ai plecat –
iubesc mai mult lumea,
de ce îmi apare mai vie, mai plină de nuanțe.
Și chiar nimic nu-i mort pe de-a-ntregul.
Ne vom revedea
într-un loc în care voia se lasă blând luminată
și dragostea dă consistență prezenței.
Ca și cum ai fi ieșit acum o clipă din cameră
aștept să apari,
zâmbind cu subînțeles,
cu inegalabila bucurie de a recrea – numai privind –
spațiul.
Ai văzut deja multe neajunse în văz
ori auz pământesc.
Cuvintele și-au răsucit sensurile
spre un viitor care crește în inima clipei.
„Departe” înseamnă de-acuma „aproape”.

Niciun comentariu: