cheia

un roi de păsări

țesea cuiburi negre pe albul turlei

în depărtare crestele Ciucașului

odihneau sub norii pufoși

aici e cheia

ne-a spus fratele gângav

să răspunzi cu bine la rău 

nu-i înțelegeam cuvintele decât pe sărite

le tâlcuiam privindu-i chipul

smerenie și dragoste

lângă fântâna părăsită

am auzit un mieunat stins

în hău căzuse un pisoi

ajutorul a venit prea târziu

căldării coborâte i-a răspuns tăcerea

ca o floare de mină

(Mânăstirea Cheia, 10 August 2017)

suzana

liniștea e glasul Duhului Sfânt

în care toate îți apar distinct

îți asculți respirația

și auzi în ea suflarea lui Dumnezeu

în care te pierzi

ceața mângâie obrazul pădurii

lumea întreagă e în noi

cu zbuciumul și durerile ei

o legănăm ca pe un copil la sân

toate se întâmplă în șoaptă

toate se fac noi

am mâncat corcodușe lângă regina-nopții

desculți pe iarbă am băut cu palma din izvor

îți place să deschizi gura-leului

vin bine mușcatele la norii de ploaie

în pustie

cuvintele sunt năvoade pline de oameni

(Mânăstirea Suzana, 8 August 2017)

ecou

în salonul alb nu mai puteam să respir

vocea ta e cel mai bun masaj cardiac

căldura rămâne pe epidermă

sub piele răcoarea desenează delfini

când m-ai găsit moartea se uita prin gaura cheii

dragostea înseamnă să-ți faci curaj

pășind spre mare pe nisipul încins

devreme

te joci cu spațiul și cu timpul

le răsucești și le-ntorci

până ce marginile se-ating

plutești în ochii mei ca o lacrimă

prin care văd lumea schimbată

respirația o trage în sine

și o trimite în Dumnezeu

apoi o soarbe nouă

cubul de gheață se topește încet

în paharele înalte

depresia de caniculă croșetează

cu încetinitorul firul poveștii

în care ținem de un colț

cămașa lui Hristos

toate personajele dramei

trec prin camera secretă

să strângă la piept

ce au mai de preț