o linie roșiatică
taie obrazul cerului
s-au rupt norii
lângă chipul oglindit
dus în amonte de ape
alunecând pe geam
ca un sâmbure de ceață
colțul hainei se-aruncă
peste ochiul zburat din orbită
în risipa de vânt
dragostea e o nucă tare
pe patul de iarbă
care ne leagă de viață
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu