berlin

(Biserica memorială Kaiser Wilhelm din centrul Berlinului de vest)

lângă biserica împăratului wilhelm

ne revedem prietenii

stăm cu ei îndelung până târziu

fețele lor sculptează în aer cuvinte nerostite

în jurul mesei copiii frământă

cu pașii lor liniștea serii

vorbind între ei o germană perfectă

ne trag în visul lui Dumnezeu

scuturați de neliniști

clipele se opresc lângă noi, ca odinioară

ploaia de vară, iute, la gardul bunicilor

dragostea e o țară fără granițe ce dă azil

celor ce bat la porțile paradisului 

călătoria

soarele împușcat între nori

atinge în treacăt pădurea

sprijinindu-se de un copac înclinat

ne purtăm pe autostradă

trena de gânduri

totul e viu

suflat cu lumină

în retrăirea tăcută a începuturilor

somnul ne frământă pe scaune

ne odihnim privirea pe geam

unde imagini mereu noi se perindă

mori de vânt agață aerul

modelat de pâlcuri verzi

ne întoarcem acasă cu inima-n dinți

traversăm apa nesfârșită a memoriei

călcând pe clipele risipite în noi

străbatem podețele satelor

suspendate peste râuri repezi

ce duc la vale istoria

în locuri de odihnă