sag mir die Wahrheit / spune-mi adevărul

sag mir die Wahrheit 

ich bin bei dir

und alles wirkt lebendig

nichts sieht verloren aus

ich liebe dich

das Licht fällt langsam auf dein Gesicht

die Sonne macht ihr Mund auf

ich schwitze

mein Vertrauen blüht

nach einem Kind sehnst du

es ist spät

ruhig sind die Bäume im Wind

nahe uns kommt der kleine Vögel

der rote Himmel sinkt im Herz

lass uns das Meer sehen

Gott glaubt meiner Liebe

wofür diese traurige Nachricht

die die Gedanken auf die Erde fallen lässt?

beruhige dich

die Nacht ist ohne unseren Augen einsam

auf uns warten die Farben des Traumes

kein Zurück mehr auf diesem Insel

dessen Blick sich verschärft

bis in die Tiefe

die Hilfe kommt bald

unter den schwarzen Wolken

die sich schnell verbreiten

jemand ruft seine Mutter

schnell vergehen die Wörter

in uns wächst die Stille

lieber Gott

gib uns die Stärke

zu überwinden die Angst

nichts mehr ist gleich

wie die verwüsteten Flecken

sind die Schweigen

bleib bei mir, umarm mein Wort

das alleine im Luft stirbt

zu Hause ist immer die liebvolle Mut

nichts ist versichert

alles atmet die Freiheit zu sein vor dem Tod

als wäre es Raum für alle in jeder

versuch diese Schlüssel

die Türe öffnen sich mit keinem Geräusch

da ist der Leben, schenkt ihr die Zukunft

und schlaf

willkommen in meiner Welt

spune-mi adevărul

sunt la tine

și totul e plin de viață

nimic nu pare pierdut

te iubesc

lumina cade-ncet pe fața ta

soarele își deschide gura

transpir

înflorește încrederea mea

tânjești după un copil

este târziu

liniștiți sunt copacii în vânt

pasărea mică vine aproape de noi

în inimă se cufundă cerul roșu

să contemplăm marea

Dumnezeu crede dragostei mele

pentru ce vestea asta tristă

ce lasă gândurile să cadă-n țărână?

liniștește-te

noaptea e singuratică fără ochii noștri

ne-așteaptă culorile visului

nu mai e loc de întoarcere pe această insulă

a cărei privire se-ascute până-n adânc

ajutorul vine curând sub norii negri

care se răspândesc iute

cineva-și cheamă mama

repede se trec cuvintele

în noi crește liniștea

dragă Doamne

dă-ne puterea să-nvingem frica

nimic nu mai e la fel

tăcerile sunt precum pustiitele pete

rămâi cu mine, îmbrățișează-mi cuvântul

ce piere singur în aer

curajul iubitor e pretuntindeni acasă

nimic nu-i asigurat

totul respiră libertatea de a fi înaintea morții

ca și cum ar fi spațiu pentru toți în fiecare

încearcă această cheie

ușile se deschid fără zgomot

aici e viața, dăruiește-i viitorul

și-adormi

bun-venit în lumea mea

Florin Caragiu

die Umarmung / îmbrățișare

die Umarmung

ich bin dankbar für deine Liebe

du, Sonnenschein des Herzens

deine Aufmunterung macht mich kraftvoll

auf einen unbekannten Weg zu gehen

wo die Zukunft wie vorhergesehen auftaucht

und das Leben ein Geschenk Gottes ist

wir sind miteinander gebunden

es macht uns Spaβ alles neu zu sehen

durch die Augen der Ewigkeit die uns umarmt

die Liebe macht uns Angst

wir sehen wie Kinder aus

umkreist von einem Zaun aus Engeln

die uns die Freiheit hören lassen

wie sie ist, voll Hoffnung

zufrieden verlassen wir unsere Einsamkeit

der Wein kommt zu uns mit einem neuen Botschaft

wir waren Wasser und Lamm

jetzt strahlen wir durch das weinende Blut

unsere Bitten sind gehört worden

schneller als den Verstand wachsen die Blumen

îmbrățișare

sunt recunoscător pentru dragostea ta

ție, răsărit al inimii

încurajarea ta îmi dă putere

să merg pe o cale necunoscută

unde viitorul apare ca înainte-văzut

și viața este darul lui Dumnezeu

suntem legați unul de altul

ne face plăcere să le vedem pe toate noi

prin ochii veșniciei ce ne îmbrățișează

iubirea ne copleșește

semănăm cu niște copii

înconjurați de un gard din îngeri

prin care ascultăm libertatea

cum este ea, plină de speranță

mulțumiți ne părăsim singurătatea

vinul vine la noi cu o veste nouă

am fost apă și miel

acum strălucim prin sângele plângător

rugămințile noastre au fost auzite

mai iute ca înțelegerea cresc florile

Florin Caragiu

Libertatea de a iubi

“Ați fost chemați la libertate”, ne spune Sfântul Apostol Pavel, adăugând: “numai să nu folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiți unul altuia prin iubire” (Gal. 5, 13). În viața de zi cu zi, suntem condiționați de tot felul de lucruri, încât multitudinea acestor legături și neputința noastră de a ne elibera de sub povara lor a ridicat în mintea unora întrebarea dacă nu suntem cumva un fel de zombie, înlănțuiți fără putință de evadare în determinismul legilor fizicii. Libertatea este, prin urmare, definită prin opoziție cu aceste condiționări imaginate, la limită, a o anula. Cu toate acestea, relația interioară dintre libertate și iubire indicată de Sfântul Pavel, care vede în dragoste “legătura desăvârșirii” (Col. 3, 14), sau îndeamnă a păzi “unitatea Duhului întru legătura păcii” (Efes. 4, 3), ne așază în fața unei alte perspective asupra libertății și asupra sensului condiționărilor ce prilejuiesc manifestarea ei. Libertatea nu mai reprezintă astfel un termen opus condiționărilor lumii, ci presupune o asumare a lor în direcția realizării unității Duhului, prin iubire. Căci câtă vreme libertatea se definește în reciprocă interioritate cu iubirea, nici o rețea de legături nu desființează automat libertatea, ci se constituie într-un punct de plecare sau o condiție inițială a ei.

Florin Caragiu