ploua cu găleata

a venit împreună cu noi pe autostradă

ne-am întrecut cu ea

a învins dorința ei de a ne spăla 

amintirile merg până în pânzele albe

tăiate de o rană târzie

timpul schimbă benzile între coperți

când am coborât din mașină cerul a plâns pe mine

un melc mi-a luat calea

lăsând o dâră pe talpa ridicată

pe străzile roșii muzica explorează noi teritorii

dimineața începe de la colțul privirii

în acest oraș nu ne cunoaște nimeni

prin aburul ceaiului se-ndepărtează visele

iubirea e un nod sălbatic

ce ne leagă de tot ce atingem

simțim în noi răsucirile lumii

ca pe un prunc nenăscut

frunza încă nedeschisă a palmierului

e un cornet de lumină în care gândul se pierde

ieșim pe străzile pictate cu viață

Old times :) premiile mele la Olimpiada Națională de Matematică

Recomandări ale profesorilor mei germani cu care am lucrat la Dortmund și Bochum: Karl-Heinz Mayer, Dieter Erle și Heiner Zieschang

uimește-mă

oasele tale miros a levănțică

când alergi prin vântul de seară

fluturând pe buze un cântec

scoate-mă la malul întâmplării

nimic nu rămâne în urmă

când în dragostea noastră

ca printr-un ochean ne uităm

și vedem noaptea strălucind

pe gardul mâncat de ploi

focul de tabără se stinge încet

în amintirea ce alunecă-n vis

purtăm în noi ziua de mâine

frumusețea și spaima îngemănate

sub umbra căzută a închipuirii 

viața ne spală în multe ape

o atingem și dăm înapoi

tot ce i-am furat fără să știm,

dar ea e bună și ne primește

la masa ei și totul poate să fie

din nou povestea noastră