acele lucruri de care nimeni nu-şi mai aduce aminte
plutesc în cântecul unei flaşnete
spre care-ntorc capul statuile cu păsări pe creştet:
timpul lor e o fântână în trepte –
îi dau roată hulubii.
flori roşii tâşnesc din tulpini şi noi din vise
cu aerul de noutate al sângelui.
se cutremură tâmpla ta peste ape,
lângă minuscule corăbii cu pânze:
prin acvarii, vedem graba cu care degustătorii
uită-n pelicula fină-a dorinţei vitralii şi praguri.
2 comentarii:
E un poem-traire-amintire?
Ati lipsit o vreme...Chiar ati fost la Paris?
Am fost la Paris, da, e o compozitie-montaj, mai degraba decat simpla amintire, insa, sigur, elementele au legatura cu calatoria noastra.
Trimiteți un comentariu