Lansare de carte: dr. Dragos Negru, Initiere si practica in apicultura organica si naturala" (ed. Platytera, 2013)

Vezi: http://www.renastereastuparitului.com/stuparit/de-ce-renasterea-stuparitului/

în fiecare moment

Dumnezeu lasă în jurul tău

un semn că te iubeşte –

o buturugă

pe care tocmai te-aşezi

contemplând norii negri,

un  mic vârtej

în imaginea mişcată a lumii –

aşa afli că maşina timpului

are motorul oprit

şi-mpingi la ea până o ia din loc.               

simţi o putere în mâini:

acum desenezi viaţa

dintr-o mişcare.

SINAPSA - Festival Internaţional de Artă Creştină Românească, 11-14 iulie 2013

COMUNICAT DE PRESĂ

SINAPSA - Festival Internaţional de Artă Creştină Românească

11 – 14 iulie 2013

Asociaţia Social-Culturală Suflet Transilvan, în parteneriat cu Primăria Comunei Teliu, Protopopiatul Ortodox Săcele, Asociaţia Sinapsa XXI şi Parohia Teliu-Vale, cu binecuvântarea ÎPS Dr. Laurenţiu Streza – Mitropolitul Ardealului, va organiza în perioada 11-14 iulie 2013 Festivalul Internaţional de Artă Creştină Românească SINAPSA.

Festivalul vizează activarea legăturilor istorice dintre românii din ţară şi comunităţile româneşti istorice din Basarabia, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Ungaria şi Ucraina, prin cunoaşterea valorilor comune de istorie, limbă, credinţă, tradiţii, folclor. Scopul proiectului este organizarea unui Festival de artă creştină românească, la care vor participa reprezentanţi din comunităţile istorice româneşti enumerate, dar şi invitaţi ai Bisericii Ortodoxe Române, ai vieţii culturale din România, reprezentanţi ai administraţiei locale şi de stat, reprezentanţi ai mass-media, precum şi un mare număr de locuitori ai Regiunii Centru.

Plecând de la experienţa Asociatiei din primele trei ediţii naţionale ale „Festivalului de artă creştină” organizate până în prezent, Proiectul „SINAPSA - Festival Internaţional de Artă Creştină Românească” urmăreşte o lărgire a grupurilor ţintă, diversificarea activităţilor şi lărgirea ariei geografice de acoperire iniţială. Manifestarea are ca punct de plecare identificarea unei probleme de mare importanţă pentru formarea şi păstrarea conştiinţei şi identităţii româneşti: nevoia acută de informaţii directe şi indirecte privind viata din comunităţile româneşti din jurul României şi respectiv lipsa comunicării şi a legăturilor cu aceste comunităţi.

În timpul perioadei comuniste, dar şi după 1989, manualele de istorie au oferit informaţii vagi, insuficiente despre populaţia românească din Basarabia, Ucraina, Macedonia, Bulgaria, Serbia, Ungaria. Generaţiile educate în sistemul de învăţământ comunist, dar şi cele formate după 1989 până în prezent, nu au o informatie suficientă, corectă, realistă şi concretă a existentei românilor de dincolo de graniţele ţării, aceştia făcând parte din ramuri istorice ale populaţiei româneşti, ramuri ce au avut un destin istoric comun cu populaţia din teritoriul ţării noastre până târziu, după aşezarea slavilor în Peninsula Balcanică, adică până în perioada cuprinsă între secolele VI-X.

Legăturile dintre diferitele ramuri ale populaţiei româneşti: daco-română la nord de Munţii Balcani, aromâni şi megleno-români la sud de Munţii Balcani, istro-români în Peninsula Istria, au continuat şi după această perioadă încă o mie de ani, după care au slăbit tot mai mult. În prezent, aceste legături sunt ca şi inexistente. Această izolare a comunităţilor istorice româneşti din afara graniţelor ţării va avea ca urmare pierderea identităţii şi apartenenţei la neamul românesc, pe fondul ignorării, până la abandon, dacă nu ne unim şi nu strângem rândurile întru neam şi credinţă. Luând în considerare efectele negative ale lipsei de comunicare şi comuniune cu o parte din propriul nostru neam, ajungem să fim părtaşi la limitarea propriei noastre libertăţi şi identităţi ca neam. Nu putem fi cu adevărat integraţi în Uniunea Europeană, ce doreşte unitate în diversitate, până nu avem bine statornicită conştiinţa identităţii noastre naţionale. Trebuie să ne cunoaştem istoria, ca realitate vie a existenţei întregului neam românesc, a celor trăitori pe teritoriul României împreună cu fraţii din comunităţile istorice din afara ţării. Unitatea neamului este o condiţie esenţială a unităţii de limbă, de credinţă, de viaţă social-culturală, dar şi de împlinirea personalităţii fiecărui român, doar astfel se poate face construirea viitorului neamului nostru şi participarea la construcţia Europei unite.

Festivalul doreste să realizeze o punte de cunoaştere şi re-cunoaştere a celor care sunt o singură familie: neamul românesc.

Prin activităţile propuse în acest proiect se urmăreşte a se realiza un pas important în acoperirea lipsurilor actuale privind imaginea propriei istorii, a propriului neam şi a adevăratului patriotism.     

Invitaţii, reprezentanţi ai comunităţilor istorice din care fac parte, vor fi timp de mai multe zile într-un dialog continuu atât cu fraţii lor români din Regiunea Centru, dar şi cu invitaţii din centrele culturale importante din întreaga Romanie. Participantii vor fi alături în timpul spectacolelor, şezătorilor, întâlnirilor cu reprezentanţi ai comunităţilor locale, cu oameni de cultură din ţară, vor putea să îşi prezinte opiniile la conferinţele de presă. Se va tipări un volum special şi se va realiza un portal web, în care vor fi cuprinse materialele şi documentele prezentate în timpul Festivalului.

Acest festival cu participare internaţională se doreşte a deveni o tradiţie.

Între participanţi: Pr. Protopop Boian Alexandrovici (Timoc), Pr. Viorel Cojocaru (Basarabia), Pr. Protopop Dr. Sorin Şerban, Pr. Dr. Vasile Oltean, Daniela Şontică (redactor şef la Ziarul Lumina), Dumitru Manolache (redactor la Ziarul Lumina), Paul Aretzu, Ianula Gheorghe, Aurica Piha (Radio România Internaţional), Marius Marian Şolea (Consilier la Ministerul Culturii şi Cultelor), Catia Maxim, Florin Caragiu, Diana Caragiu, Anca Mizumschi, Dana Banu, Eugenia Ţarălungă, Ştefan Ciobanu, Cristina Cîrnicianu, Silviu Marin, Florian Silişteanu, Eugen Serea, Nicoleta Popa, Moni Stănilă, Alexandru Vakulovski, Adrian Munteanu, Laurenţiu Ciprian Tudor, Daniel Drăgan, Virgil Borcan, Pr. Călin Sămărghitan, Natalia Diaconescu, Pr. Costin Butnar. 

SINAPSA

Festival Internaţional de Artă Creştină Românească

dedicat românilor de pretutindeni

desfăşurat cu binecuvântarea ÎPS Părinte Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului

Programul Festivalului: (11-14 iulie 2013)

Joi 11 iulie:

Teliu: primirea invitaţilor şi masa de seară.

Vineri 12 iulie:

07³⁰-08⁰⁰: Teliu: Masa de dimineaţă.

08³⁰-10⁰⁰: Săcele: Participare la Sfânta Liturghie la Biserica Sfinţii Arhangheli.

10⁰⁰-13⁰⁰: Deschiderea oficială. Întâlnirea cu preoţii din Protopopiatul Săcele. Teme:

-   Prezentarea istoriei Bisericii Ortodoxe Române din Basarabia, Valea Timocului, Banatul Sârbesc, Macedonia.

-   Din memoriile originii neamului românesc.

-   Rolul Bisericii în realizarea comuniunii de credinţă, limbă şi tradiţie a neamului românesc. Modalităţi concrete de întărire a comuniunii.

Lansare de carte: Ieromonah Ghelasie Gheorghe, Moşul din Carpaţi (Neofit Pustnicul), Opere – vol 9, Ed. Platytera, Colecţia Isihasm, 2013.

13³⁰-14³⁰: Masa de prânz

15⁰⁰-17⁰⁰: Braşov: Vizită la Muzeul Primei Şcoli Româneşti şi la Biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului. Întâlnire cu oameni de cultură din Braşov.

17⁰⁰-19⁰⁰: Hărman: Muzeul etnografic Vatra Hărmanului – Expoziţie de artă populară, şezătoare şi obicei popular.

19³⁰-20⁰⁰: Teliu: Masa de seară.

20⁰⁰-21³⁰: Proiecţie de film.

Sâmbătă 13 iulie:

08⁰⁰-09⁰⁰: Masa de dimineaţă.

09⁰⁰-09³⁰: Teliu: Parastas pentru pomenirea moşilor şi a strămoşilor.

09³⁰-13⁰⁰: Conferinţe şi Seminarii. Chipuri de personalităţi duhovniceşti. Prezentarea Sinaxarului Sfinţilor Români.

13⁰⁰-14⁰⁰: Masa de prânz.

15⁰⁰-16⁰⁰: Emisiune televizată.

16⁰⁰-20⁰⁰: Seară de muzică şi poezie.

             

20⁰⁰-21⁰⁰: Masa de seară.

Duminică 14 iulie:

09⁰⁰-12³⁰: Teliu: Participare la Sfânta Liturghie la Biserica Parohiei Teliu-Vale. Moment poetic.

12³⁰-13³⁰: Masa de prânz.

13³⁰-17⁰⁰: Concluzii. Festivitatea de închidere. Perspective de viitor.

17⁰⁰-19⁰⁰: Pelerinaj la Mănăstirile Valea Mare şi Sita Buzăului din Judeţul Covasna.

19⁰⁰-20⁰⁰: Masa de seară.

babel

 

te cufunzi într-o lume

în care gândurile devin realitate

ca un  pui de elefant

ce se spală pentru prima dată

se-ntâmplă multe în jur

lucruri care te dor

se-ntoarce împotriva ta viaţa

cu aerul că-ţi face pe plac

eşti universul elegant

din care muşcă şi mor pe tăcute

copii feriţi de lumină

şi vrei să te trezeşti

vrei să acoperi cu palma

ochii în care turnul până la cer

se prăbuşeşte lovit de uitare

„Moşul din Carpaţi” şi Memoriile Originii

După cum vedem în volumul „Moşul din Carpaţi. Pustnicul Neofit” (ed. Platytera, 2013), Părintele Ghelasie Gheorghe, în mistica sa teologică şi antropologia iconică pe care o dezvoltă în direcţia trasării unui model duhovnicesc reprezentativ pentru tradiţia creştină carpatină, se referă în repetate rânduri la „memoriile Originii”.

Întrezărirea acestei taine adânc pecetluite în fiinţa şi conştiinţa noastră ne oferă deschiderea necesară şi ne pregăteşte pentru primirea deplinătăţii tainei lui Hristos, spre împlinirea menirii noastre.

Întâi de toate „Originea creaţiei este în Fiul lui Dumnezeu-Logosul-Cuvântul prin care toate s-au făcut”, în sensul în care „cosmogonia este un „ritual pre-liturgic” al Însuşi Fiului lui Dumnezeu, ca prinos de dăruire-iubire faţă de Tatăl Dumnezeu”, în care „Fiul lui Dumnezeu asumă pre-cosmic şi un chip de fiinţialitate de creaţie (chipul de fiu de creaţie)”.

Pecetea acestui chip de fiu de creaţie, dată în actul prin care Dumnezeu a dat fiinţă creaţiei, e condiţia de posibilitate a existenţei şi răspunsului de manifestare din partea lumii create, altfel spus, condiţia de existenţă a lumii create ca univers participativ la taina Întrupării dumnezeieşti.

Icoanele creaţiei din gândul divin, loghii divini din făpturi, despre care vorbeşte Sfântul Maxim Mărturisitorul, descriu asumarea în Fiul lui Dumnezeu a chipului de Fiu de creaţie, care, pecetluit logosic în fiecare formă de creaţie, după specificul ei, stă la baza vieţii lumii, oferind zidirii unitatea în diversitate o dată cu potenţa de participare la cele dumnezeieşti. Astfel, Logosul Însuşi „Se face «Cartea Vieţii lumii», cu cele «Două Feţe-File», Chip Divin şi Chip de Creaţie în împletire şi fără amestecare”.

Rememorarea Originii este taina Altarului, taina Chipului de Fiu în care se împletesc iconic Dumnezeu şi creaţia,  astfel încât „Divinul se îmbracă în creaţie şi totodată creaţia se îmbracă în Divin”.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu la plinirea vremii este un punct culminant al Tainei Întrupării, care circumscrie creaţia încă de la origini. Istoria are în sens creştin menirea de parcurs „de la chip la asemănare”, de la înrudirea universală prin Chipul de Fiu al Omului asumat în Hristos mai dinainte de veci la actualizarea condiţiei filiale prin comuniunea în Trupul lui Hristos, ca pregustare a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Întrucât „toată creaţia este pe Modelul Cuvântului Creator”, revelaţia Persoanei Cuvântului descoperă cuvântul ca pe o „comunicare a Persoanei”, şi prin urmare ca origine a ideii, a exerciţiului gândirii care constituie doar o reflectare a mişcărilor apofatice, mai presus de gând, ale fiinţei. Primatul cuvântului asupra ideii, în mistica isihastă, sau al conştiinţei Persoanei şi intersubiectivităţii asupra raţiunii discursive, exprimă nevoia fundamentală, manifestată de cunoaşterea umană, de căutare şi întâlnire a lui Dumnezeu în Persoană. Nu ne putem limita la a gândi „despre” Dumnezeu, ci e nevoie pentru a „rămâne în adevăr” să fim în comuniune cu El, ca El să se sălăşluiască în noi, să-şi manifeste în noi prezenţa Sa lucrătoare.

Pregustarea sălăşluirii lui Dumnezeu în noi ca izvor de Viaţă Veşnică o constituie  Euharistia. Dacă în mistica isihastă carpatină Icoana constituie condiţia de chip euharistic, Euharistia constituie liturghisirea prin Duhul Sfânt a acestui Chip-Prescură, şi astfel „pustnicul Neofit concepe Practica Isihastă ca pe «drumul Ritualic» dintre Pruncul Hristic din Braţele Maicii Domnului şi Potirul Euharistic Liturgic”.

Este transpunerea specificului  Carpatin”, a „pumnului de pământ dacic” ce se cere dus în „stare de jertfă” la cer, fapt care preînchipuie „Taina Unirii Creaţiei cu Divinul şi totodată însăşi Îndumnezeirea Creaţiei”. Traco-Dacul Carpatin „moare cu pământul  în mână, ca să ducă pe lumea cealaltă” taina prelungirii pământului în Cer şi a Cerului prin pământ, şi aşa „«Pumnul de Pământ» este Preînchipuirea Euharistiei ce duce trupul ca o Înviere la Cer”.

În practica isihastă, rugăciunea presupune deschiderea spre a primi Cerul „în «casa ta de pământ» şi trebuie mai întâi o «pregătire»” ca să  poată «încăpea»”. Este nevoie de trezirea conştiinţei de filiaţie de creaţie, ca făptura să se facă aptă de întruparea lui Dumnezeu.

„Hristos cel Adevărat”, spune părintele Ghelasie, este „Fiul lui Dumnezeu care coboară neîncetat în creaţia Sa şi pe care necontenit o urcă în Dumnezeire. De aceea, Creaţia trebuie mereu să săvârşească „Ritualul liturgic al Trupului lui Hristos”, Biserica fiind „Lăcaşul Iubirii Fiului”.

Memoriile Originii îşi fac simţită prezenţa în chipurile părinţilor şi ale strămoşilor, şi cu o strălucire aparte în chipurile părinţilor duhovniceşti şi ale sfinţilor, culminând cu chipul Maicii Domnului, ce întruchipează creaţia ce se face biserică – leagăn de naştere a lui Dumnezeu şi lăcaş de „plinire” a Trupului lui Hristos.

Aceste memorii sfinte „renasc” în urmaşi şi astfel prin taina naşterii fizice şi spirituale are loc o transmitere de memorial iconic, care, activat prin nevoinţă duhovnicească şi prin părtăşie la tainele Bisericii, trezeşte şi luminează conştiinţa de fiu, conştiinţa menirii de purtare şi liturghisire a chipului spre finalitatea asemănării şi împărtăşirii dumnezeieşti. 

Bucuria filială este, prin urmare, „bucuria tainei Originii”, al cărei Chip îl creştem fiecare „într-un chip propriu de fiu”.

Florin Caragiu