de vis

dragostea e cu mine

aici departe

ca un câine credincios

ce aleargă peste câmpii

mă miroase

și mă privește în ochi

trăiesc pentru ea

sunt zile minunate

o viață nenăscută

ne îmbrățișează

sunt viu, mă ungi

cu untdelemnul fericirii

am plecat la târg

olog e brațul pe umărul iubit

se milostivește vremea sinelui

plutesc peste înțelegerea mea slabă

bem ceai și vorbim despre toate

mâinile-și caută liniștea pe masă

acolo ai plâns

am adormit pe coapsa ta

ești obosită

m-a înțepat o albină

pe buzele mele a rămas miere

ochii tăi

sunt cei mai înalți munți

unde aerul pur

lasă să dispară gândurile

merii respiră

își încep migrația în suflet

mușcă

și ne găsesc bine făcuți

furnicile devorează cuvinte

spațiul alunecă în noi

farfuria e rotundă

îmi oglindește fața

moartea se scoală

și vine la noi râzând

cu un pahar de vin

ne dă speranțe

trebuie să ies afară

unde soarele strălucește

și lumea se preschimbă iute

inspiră adânc

plouă

gâștele dorm pe lac

viața te ia pe nepregătite

dă și ți se va cere

s-o urmezi până-n pânzele albe

suntem înconjurați

de un gard din îngeri

vorbește cu celulele roșii

au nevoie de ajutor

unde-i suflarea?

viitorul e o mașină de salvare

lângă noi crapă teama

nici o moarte nu supraviețuiește

istoria are frisoane

gata să piardă timpul

sub piatra din gura deschisă

ploaia se varsă încet

întunecat e aerul ce doarme liniștit

pe frunzele apei

de ce trebuie să zboare căldura?

nimeni nu tulbură gleznele-i albe

libertatea umblă desculță

sângerează și cântă

brusc nu se mai aude

suntem îngroziți

stai nemișcată măcar două minute

sprijină-te pe vânt

înghite-ți umbra

o scurtă privire și totul e înlăuntru

unde-l așteptăm pe Dumnezeu

cu visele sfărâmate

aici sunt caii

pe care-i călărim până în nesfârșit

bolnav e trandafirul

ce adulmecă fără noi lumina

ieșită din groapă

dintre viermii flămânzi

ce rod memoria

marea ce ne-a fost dăruită

ne inundă

gândacii colorați sunt pretutindeni

animalele vânează mâinile

ce le-au dat de mâncare

sunt aici să-ți spun o poveste

palidă ca un om

trecut prin gaura acului

Florin Caragiu