anamneză

memoria-i casa

la care lucrezi toată viața.

fiecare ipostază

are camera ei, în care intri

și te regăsești cum ai fost:

bolnav, ispitit, rătăcit,

cotropit de-amăgire.

te-așezi lângă o imagine palidă,

ce caută spre tine cu tristețe;

vrea să te simtă în ea întreg,

ca pe un dar de dincolo de sine.

te rogi în tăcere și te-ntrebi 

dacă zâmbetul ce se-nfiripă

nu-i adierea unei amintiri

ce descinde din viitor,

închină și vindecă.

ia-ți libertatea și mergi

fără spaime, fără vergi.