nu-i nimic. gata.
pacientul mustește de viață,
e sătul de frecții la piciorul de lemn
și alte gaguri.
își ia-mpărăția și umblă
cocoșat de daruri,
rupt de milă
pentru mărul căzut de pe cracă.
râde-nfundat
de moartea asta caraghioasă
cu macaroana tăiată.
am înțeles.
gândul nu duce nicăieri,
rostu-i să te-ntoarcă
în oceanul de liniște,
căci nu te fac pe tine nevoile,
ci fericirile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu