„Când a creat lumea, Dumnezeu a plâns - Structuri revelate în poetica lui Florin Caragiu”, Documentar realizat de Radu Găină (TVR 2)

(film documentar difuzat pe TVR 2, 30. X, 2. XI. 2010)

"Când a creat lumea, Dumnezeu a plâns" - documentar la TVR 2

Radu Găină este realizatorul unui film documentar intitulat „Când a creat lumea, Dumnezeu a plâns - Structuri revelate în poetica lui Florin Caragiu”. Acesta fi transmis Sâmbătă 30 octombrie, orele 11,30, pe TVR 2, în cadrul emisiunii „Între cer şi pământ”.

Documentarul face parte din seria „Puterea teologică a literaturii”.

În afară de subsemnatul, vor mai comenta Octavian Soviany şi Elena Dulgheru.

Actorii Manuela Hărăbor şi Cristi Iacob vor recita din versurile autorului.

Emisiunea va fi reluată Miercuri, 2 noiembrie, la orele 15, 30.

Cenaclul "Marin Mincu" - Marţi 21 Septembrie ora 18, la Biblioteca Metropolitană "Mihail Sadoveanu" voi citi împreună cu Ofelia Prodan

foto: Diana Popescu














Marţi 21 septembrie ora 18, la Biblioteca Metropolitană “Mihail Sadoveanu” din str. Tache Ionescu nr. 4 (zona Piaţa Romană), se reia cenaclul „Marin Mincu”.

Vor lectura Ofelia Prodan (proză) şi Florin Caragiu (poezie).

Moderatori: Ştefania Mincu şi Octavian Soviany.

Intrarea liberă.

Vă aşteptăm pe toţi cei interesaţi!

Versuri de Octavian Soviany, în apropierea marii sărbători a Naşterii Domnului

Un poem de Octavian Soviany, care din cauza vremii potrivnice de ieri nu a putut ajunge la Serile Sinapsa, însă a postat pe blogul personal din versurile pe care urma să le recite, versuri publicate initial in volumul antologic Cartea lui Benedict, ed Vinea, 2003:

Şi-a fost Cuvântul cel dintâi născut
Cu toate ale lucrurilor nume
Şi lumea doar printr-însul s-a făcut
Dar a rămas necunoscut de lume
Şi-a pogorât domol printre ai săi
Înfăşurat în raze diafane
Dar oamenii umblau pe alte căi
Şi-aveau cămăşi de piele grosolane
Iar când bătea la uşa lor smerit
Spre-ale-mbuna răutatea şi asprimea
N-a fost în nicio casă găzduit
Căci oamenii iubeau întunecimea
Lucrându-şi trişti pământul fără spor
Şi era negru foarte ochiul lor

***

Punând pre firea toată sfânt altoi
Şi-adânc smerindu-ţi tainicele raze
Te-ai îmbrăcat Cuvântule în noi
Ca-n nişte haine tare flenduroase
Şi izvorând din Tatăl luminiş
Ca să ne speli Cuvinte spurcăciunea
Tu goliciunea noastră coperişi
Şi noi îţi coperirăm goliciunea
Tu singur Dumnezeu adevărat
Ce niciodat’ nu pregetă au doarme
Iar carnea noastră nu te-a-ngreţoşat
Când ai primit să fii şi tu de carne
Şi-ai pogorât din slava ta Cuvinte
Ca să ne fii şi ca să-ţi fim veşminte


Vezi:
http://octaviansoviany.wordpress.com/2009/12/15/poeme-si-lectura/#comments