Sfântul Serafim de Sarov
Rugăciunea nu trebuie să devină monolog, de aceea are nevoie de alternanța cu gestul iconic, starea tăcută în închinare înaintea lui Dumnezeu, în care asculți, te deschizi, primești, te încredințezi voii divine, lași pe Hristos să-ți vorbească și să lucreze în tine. O rugăciune doar mentală este insuficientă. Gestul iconic odihnește simțirea înțelegătoare a inimii. În așteptarea plină de dor ce adună în sine întreaga ființă, primim insuflarea divină, călăuzirea și mângâierea Duhului Sfânt, ce ne familiarizează cu iconomia dragostei Lui. De aceea, rugăciunea adresată lui Dumnezeu și gestul iconic se completează reciproc în parcursul dialogal al vieții duhovnicești.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu