sâmbătă, 12 septembrie 2020

Rugăciunea iconică – temeiuri biblice/patristice

 

Rugul aprins

Găsim în tradiția Bisericii temeiuri patristice ale rugăciunii iconice. Îndemnând la rugăciune neîncetată (I Tesal. 3, 17), Sfântul Apostol Pavel arată esența continuității ei într-o atitudine euharistică în mijlocul împrejurărilor vieții de zi cu zi, îndemnând la săvărșirea fiecărui gest în numele Domnului, și prin El mulțumind Tatălui (I Colos. 5, 17).

Sfântul Macarie cel Mare observă că “în în orice gând sau faptă prin care omul aduce închinare lui Dumnezeu, el se află cu Dumnezeu”. Pentru Sfântul Ioan Scărarul, “liniștea (hesychia) este închinarea neîncetată lui Dumnezeu și starea în fața Lui”.

Sfântul Chiril al Alexandriei arată că nimeni nu se poate înălța la Tatăl decât în starea de jertfă/închinare, ia Sfântul Teolipt al Filadelfiei vorbea despre rugăciunea curată ca despre o stare de aşezare înaintea lui Dumnezeu, conştiinţa iubitoare a prezenței Lui fiind ea însăşi liturghisitoare a darului divin, a sălăşluirii Sfintei Treimi în inima omului. 

Pentru Calist Catafygiotul vede rugăciunea iconică ca pe un chip al desăvârșirii rugăciunii, când spune că după dobândirea harului Sfântului Duh rugăciunea se desăvârșește în închinarea tăcută, ca o primire în sine a tainei ce este mai presus de orice operație a gândirii discursive.

La Părintele Dumitru Stăniloae, rugăciunea iconică apare descrisă ca una în care „ne îndreptăm către Dumnezeu și exprimăm prin întreaga noastră ființă lauda lui Dumnezeu, uimirea, recunoștința, smerenia înaintea Lui”, o rugăciune pe care Sfinții Părinți au numit-o “liturghie neîncetată”.

Arătând că specificul tradiției isihaste carpatine pune un accent special pe acest mod al rugăciunii, părintele Ghelasie de la Frăsinei îndeamnă la o așezare “în gest de închinare, într-o așteptare plină de dor, cu credința că Hristos te cercetează, punând la picioarele lui Iisus toate gândurile și simțirile, satisfacțiile și temerile, amintirile și planurile, realizările și eșecurile, rațiunile și închipuirile, să le prefacă El după cum știe. Adună, după asemănarea Preasfintei Fecioare la Bunavestire, toată ființa ta din risipirea energetică în răspunsul afirmativ la iubirea lui Dumnezeu, ce vrea să se-ntrupeze în tine, de la Duhul Sfânt”.

Ca o conștiință devenită permanentă, închinarea, numirea și starea ca în icoană înaintea lui Dumnezeu devin, după părintele Ghelasie, în această modalitate de rugăciune isihastă, calea gătită spre întâlnirea și împărtășirea cu El, în împrejurările diverse ale vieții. 

Florin Caragiu


Niciun comentariu: