pe unde mă plimb când cerul sfâşie norii
şi ceea ce-ating nu văd,
ce zăresc nu aud,
ce-ascult nu miros,
ce-adulmec nu-şi lasă
gândul pe limbă,
ştiu doar că respiri
lângă mine:
îmi faci loc,
pentru că vii şi sângele tău flutură ca un steag,
iar gâtul de lebădă se-nalţă
pe-un umăr al colinei
căzute-n genunchi.
noaptea e gratis,
nimic nu e ca-nainte,
nimic ca apoi.