aluviuni

poezia e un râu între mine şi tine

câteodată apele-i curg spumoase la vale

alteori alunecă-n sus fără grijă

ia cu sine tot felul de lucruri

dăruindu-le

dându-ni-se

ne trage uşor de pe maluri, din noi

şi aşa un fir de nisip, roua, frunzele, boarea

întreţesute în fiinţa noastră atrasă afară din sine

ţin la suprafaţă lucirea

în care un vers se cufundă