între dealuri

pe unde mă plimb când cerul sfâşie norii

şi ceea ce-ating nu văd,

ce zăresc nu aud,

ce-ascult nu miros,

ce-adulmec nu-şi lasă gândul pe limbă,

ştiu doar că respiri lângă mine:

îmi faci loc,

pentru că vii şi sângele tău flutură ca un steag,

iar gâtul de lebădă se-nalţă

pe-un umăr al colinei căzute-n genunchi.

noaptea e gratis,

nimic nu e ca-nainte, nimic ca apoi.