uneori n-ai ce face, scrii împotriva gândului
tău
în această dimineață splendidă
ce-ntoarce pe dos căderea liberă a
nopții,
scăpărându-și bricheta peste cuvintele
care ne scapă
ca figurile compuse din chipuri ce-și
suprapun trăsăturile.
și dintr-o dată șiragul de vorbe se rupe,
iar dragostea noastră
e un fel de „a fi sau a nu fi” aruncat prin
cameră
într-o mișcare căreia îi dăm viață din
imagini discrete.