căutăm
ușa cercului literaturii și n-o găsim
e
închis – strigă unul
până
la urmă tot prin viață se iese
spune
altul care știe ce zice
afară
e cald și e bine
metalul
toamnei taie sub limbă aerul
și
noaptea se varsă din zi
în
mers ni se-ating crucile
scot
un sunet abia auzit
ne
place să le ducem așa: eu pe-a ta, tu
pe-a mea
în
felul ăsta nu noi le ținem – ele ne poartă
prin
dragoste ca printr-o țară ruptă din trup
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu