septembrie

din catedrală se aud glasuri de nuntă

mirii ies cu icoana pe trepte

arunci câteva firimituri de pâine

și porumbeii vin la tine în valuri

fără teamă de blestemul uciderii

despre toate cele neîntâmplate

ai scris mult vara asta

nu duci până la capăt cuvântul

răpit de frumusețea nesiguranței de sine

poezia învață să spună:

„ține mintea în iad și nu deznădăjdui”

trădând emoția de copil

care vede pentru întâia oară o epavă

Chișinău, 3 Septembrie 2014