privirea
ta îmi acoperă chipul
declanșând
avalanșa celulelor moarte
galbenul
viu al frunzelor
spune
că e loc pe pământ pentru toți
viața
se îmbrățișează pe sine
ca
un înger ce se-nfășoară în aripi
îmblânzind
tăria luminii
sorbind
arta ei de-a se face nevăzută
în
timp ce dezvăluie toate: frumusețea,
oroarea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu