imaginea
prăbușită pe treptele sângelui.
iar
tu lângă ea, surâzând,
rostogolind
clipele de grație în haloul rece al nopții.
așa,
le adaugi un cot cu risipa unui simț ce desprinde încet
teama
lipită de tine.
apoi
muzica desparte apele, ca o durere
aducătoare
de fericire neprotejată,
în
timp ce pășești prin mijlocul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu