lucrurile
noi capătă patina privirii
paloarea
celor îndelung cunoscute
răsucite pe
toate părțile
uitate și
iar găsite în căptușeala gândului
între
rândurile existenței
unde îți
scapă sensul întâmplării
și te-apleci
să-l iei de jos
mirându-te
în sine
ca de o
înălțare la ceruri
a picăturii
de pe buza paharului
înaintea
celor familiare
devenite
deodată străine
neverosimile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu