între
deșertăciune și sublim
nu
e decât un pas,
pe
care-l deprinzi iar și iar,
ridicându-te
ca din arc,
mulțumind
pentru suferința
limpezită
în ani.
înveți
să spui „te iubesc”
fără
vorbe.
cronici vechi sigilate cu ceară și nestemate
Acum 4 zile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu