miercuri, 26 iulie 2017

spărtură în nori



oboseala e o apă curgătoare
peste care plutesc ca o frunză desprinsă.

s-au întâmplat lucruri ce dau de gândit,
frumoase, triste, înspăimântătoare,
am fost martorii lor și am pus totul în inimă
aceste șocuri electrice
din care ne trezim cu mintea clară
și peste toate, cu inexplicabilul simțământ
că odată cu împuținarea puterilor
câmpul de posibilitate al vieții crește indefinit.

e ziua în care sfântul fără de arginți
ne-a privit sub cupolă
și florile au tremurat de fericire.

una peste alta s-au adunat anii și noi, ca uleiul,
am rămas deasupra,
consumați de flacăra propriei arderi,
ușor legănați de acest cutremur al ființei
ce scapără cum ar țâșni din icoană.



Un comentariu:

FLORIN N spunea...

Multumim!