luni, 31 iulie 2017

măi tată



plantele s-au suit pe grilaje
stai lângă mine și nu zici nimic
când întorci lumea pe fața cealaltă

sunt lucruri pe care nu le mai știm
ființe pe care le-am ascuns în noi
înnodate la un colț
vezi cum curge
timpul ca o ploaie de vară
sunt fleașcă

durerile au strâns pe sub ochi
niște riduri subțiri

râdeai și plângeai pe masa veche
de sub care ai scos un cadou
legat cu ață roșie
dimineața plutea peste noi
cu soarele-n plisc





Un comentariu:

Dumitru Ichim spunea...

un poem superb, bine realizat din toate punctele de vedere și de auzire,cred :))