seara ușor stânjenită mătură strada:
cu un umor bezmetic, totul pare normal.
florile nostalgice se sprijină de gamba ta
obișnuită cu exagerările poetice,
cu dâra de neliniște lăsată de imaginea
unui liliac ce rătăcește-n întuneric.
timpul ne cruță întrebările serioase
pe câmpul cu maci răscoliți de vânt,
răsfrânți în verdeață.
la umbra copacilor teama de accident
se topește-ntr-o clipă de liniște:
părul îți atârnă pe umeri,
ne-am distrat ca niște îndrăgostiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu