jertfa

am umblat prin văi, prin munți,

peste legănate punți,

flori de ceață, mori de vânt

m-au chemat, mi-au dat avânt.

întrebări fără răspuns

gândurile mi le-au tuns,

ce-am avut și am pierdut

a rămas un cântec mut.

m-am uitat și am văzut

chipul încrețit, de lut,

care-n urmă se rotea

către mine și visa.

mă închin și-aștept tăcut

să mă umple nevăzut

o durere fără chin,

cu ea dorul să-mi alin.