frescă, Studenica
toarnă, Doamne, în paharul
ce-l întind cu însetare,
să-l golesc dintr-o suflare
și să îmi înec amarul.
umple-mi inima-ncercată
cu vederi și simțăminte,
judecăți și vorbe sfinte,
să le sorb din ființa toată.
să nu-ncremenească gândul
în largi cercuri vicioase,
să nu las să fie roase
fericirile de vântul
patimilor ce-l fixează
și-l obișnuiesc din fire
să reziste la-nnoire,
neștiind ce mai urmează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu