în fiecare zi ne ia somnul
și ne duce cu sine
în locul unde mortul face cu ochiul,
ca un degustător de senzații
ce se scufundă.
iar marea îl scoate la suprafață
cât ai zice pește,
cât ai zice pește,
cu amintiri netrăite până la capăt
și le-agață de noi −
ne trezim în rugăciune,
ne trezim în rugăciune,
cu simțământul
că totul se poate rescrie.
chiar asta se-ntâmplă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu