Juan Ramon Jiménez (1881-1958) / Strada aşteaptă noaptea...

Strada aşteaptă noaptea...

Strada aşteaptă noaptea.
Istorie şi tăcere-i totul.
De-a lungul drumului
arborii dorm pe cer.

Iar oraşul trist e violet.
Un cer de aprilie, fantastic,
cer violet cu uşoare preludii
de lumini stelare.

Acum lămpile ard la ferestrele
zăbrelite. Un câine scheaună
la o uşă-nchisă. O pisică neagră
se roteşte iute pe cerul calm...

Ah! Acea lampă galbenă,
pacea copiilor orbi,
nostalgia ferestrelor,
prezenţa celor ce au murit!

Şi poveştile pe care le-am spus
în acele seri de aprilie,
care nu s-au mai întors vreodată,
în timp ce scrutam stelele!

Iar întunericul cade
intim şi uriaş, cu-mpăcare,
între îndepărtatele murmure
ale oraşelor mărunte…


(trad. Florin Caragiu)