ne jucăm rolurile cu frică
toată ziua am bătut străzile
încreţind covorul de apă aşternut ca prin miracol
oamenii intră în umbrele noastre încovoiate
şi dispar îndată ce-i aflăm mai frumoşi mai obosiţi ca altădată
ne ascultă până la capătşi dau din cap
da
ne plac urzicile tinere
vrem să simţim pe limbă înţepătura lor
cu gust de lămâie foarte aproape e intrarea în casa unei mame tinere
colindaţi-o e singură Îl aşteaptă pe Dumnezeu
pruncul doarme
se zbate o lumină pe masă
familia ei sunteţi voi voi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu