dacă ar fi să las ceva în urmă –
semn că între ochiul drept și cel stâng
e o
punte ce scârțîie sub lumile
urnite
din loc – suflând peste geam,
aș
înscrie în abur cântecul tău firav –
cu cât
întărești că n-ai voce,
cu-atât
mai mult tânjesc după baia de sunet
din
care imagini se-ntorc
pudrate
cu neliniștea începuturilor.
foșnetul
pomilor tăiați absoarbe zgomotul
străzii: cartea
aceasta o citim
înlănțuiți
de ruginiul frunzelor, îmbrățișând aerul
înainte
de a cădea într-o visare ce nu seamănă
cu
nimic din cele ce cad pradă curioșilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu