gândurile sunt
patul de cuie pe care dormi
pământul se-nclină
cât să te răstorni peste linia
vieții
în mașina de curse
accelerezi
ajungi să nu mai înțelegi un
cuvânt
folosit cu ușurință
ca o spumă de baie
cu particule de diamant
vino
sparge bula uriașă
în care plutește autostrada
unui soare cu dinți
dă-l euglenelor
cu răul lui de înălțime cu
tot
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu