floarea deșertului stinge
lumina
stăm spate în spate
cu șirele spinării lipite
ochii se mișcă sub pleoape
caut un capăt imaginii
rotitoare
a păunului rănit la picior
ascult pocnetul slab al vertebrelor
mingea dată printre picioare
frigului
și golul din capul pieptului
strigătul eliberator ținut
în frâu
spune ceva orice întoarce
timpul
spre mine apasă pe trăgaci
gloanțele oarbe plâng
înfundat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu