sâmbătă, 2 februarie 2019

sosia




pe un culoar cu uși întredeschise
mergeam încet purtat de negre vise
și-am auzit foșnind într-o odaie
pasul pe loc al unui om de paie.

mirosuri de feștilă fumegândă
și-un ochi ce-n întuneric sta la pândă
se împleteau cu-o stranie chemare
ce m-atrăgea spre umbra plutitoare.  

să intru-am vrut, dar înlemnit în prag
tot ascultam topit un cântec vag,
ce se pornea și se oprea la nesfârșit,
stârnind un gând himeric, infinit.

căci înăuntru-s eu. și nu sunt eu.
ca mucul unei lumânări de seu
ce nu mai arde. cu-mpăcare
m-am smuls din vrajă și-am ieșit la soare.

Niciun comentariu: