stârnesc furii și fricile-ascunse,
sub bruma de civilizație
ce-arată cu degetul spre propria umbră,
proiectată în ființe și lucruri.
încearcă zadarnic s-o distrugă odată cu ele,
din ruine, însă, nu se naște nicio schimbare –
doar un gol nedigerabil
care macină conștiința, memoria, limbajul.
un gust al puterii aliniază viața la moarte,
nu repari nimic sfărâmând totul în cale,
oprește-te! caută-ți chipul în liniștea
care odihnește, intacte, culorile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu