Propun următoarea temă de dezbatere:
Critica literară, groparul sau precursoarea poeziei?
În opinia mea, critica literară ar trebui să fie mai puțin groparul sau gunoierul de serviciu al poeziei (și, în general, literaturii), cât precursoare/moașă a poeziei. Aceasta printr-o înțelegere a logicii paradoxale, de profunzime, a artei, care să deschidă căi, să cheme și să atragă explorarea poetică, în căutarea sursei inefabile și inepuizabile de inspirație artistică și, pe de altă parte, să scoată la iveală scânteia de poezie autentică dintr-un text.
Critica literară, groparul sau precursoarea poeziei?
În opinia mea, critica literară ar trebui să fie mai puțin groparul sau gunoierul de serviciu al poeziei (și, în general, literaturii), cât precursoare/moașă a poeziei. Aceasta printr-o înțelegere a logicii paradoxale, de profunzime, a artei, care să deschidă căi, să cheme și să atragă explorarea poetică, în căutarea sursei inefabile și inepuizabile de inspirație artistică și, pe de altă parte, să scoată la iveală scânteia de poezie autentică dintr-un text.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu