în noapte, primăvara

e frumoasă și vie

noaptea asta cu ie,

când se plimbă o boare

peste frunte și moare.

vietățile treze

ies tiptil din dormeze

și pășesc pe nuiele

de lumină, din stele.

stă o bufniță mare

pe o cracă și sare

după iepur'le-uimit,

de-a lui umbră lipit.

șușotesc frunze mici

peste ierburi și plici!,

pe spinare se-abate

coada vacii bălțate.

molfăind din arbuști,

râde-o capră și țuști,

pe un gard jerpelit

cu un salt s-a suit.

în tufiș două mâțe

se zgâiesc la tărâțe,

așteptând șoriceii

să colinde ca mieii.

înțărcate sub gene,

zburdă vise-n poiene,

pe obraz, sub o floare,

un strop rece tresare.