stau între Dumnezeu și nimic
și mă uit pe fereastra inimii
când la Unul, când la altul,
până ce neantul apare luminos
și-L văd pe Hristos, care, din iubire,
se golește de Sine să intre în lume,
ca să pot fi și eu copil de Împărat –
chip de Absolut suflat într-o creație
adusă la ființă cu Divinul în brațe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu