s-au deschis în oraș parcurile
și, părându-ni-se nemaivăzute,
le batem în lung și-n lat ca niznaii.
moartea ne fură caii de la bicicletă,
dar viitorul e o necunoscută
ce ne surâde: hai să mergem!
cine iubește muzica, murmură Franz,
nu poate fi închis în nefericire,
mereu rămâne o stradă pe care poți pleca
fără să te mai întorci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu