am ridicat ochii și am văzut lumea arzând:
toate făpturile purtau în flacăra ce le-mbrăca
o durere surdă sau o bucurie nelămurită,
o disperare neînțeleasă sau o nădejde difuză,
un da sau un nu, când ești întrebat dacă totul e bine
și știi că aparențele nu pot fi tivite cu har –
doar ființa concretă ce se roagă și așteaptă mila de Sus,
aplecându-și urechea spre buzele crăpate
ale pământului sătul de oase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu