chemare

te am în sânge, dragoste
cu coliere de adn atârnate de gât.

mă speli și mă-mbraci pe dinăuntru

pe mine, cel ce nu știu ce se-ntâmplă

și stric toate darurile pe care mi le-oferi,

fără să aștepți nimic în schimb.

nu mă lăsa singur, unde se strâng vulturii,

pierdut de tine, mi se topește ceara,

se stinge lumina și întunericul creează

forme ce nu există, spaime și dureri ce mă lasă mut,

în mijlocul pământului, mării sau vidului.

ia chip în mine, arată-te

și schimbă-mi veșmintele de piele rupte,

sunt murdar, mai mult mort decât viu,

neputincios să fac o mișcare din toată ființa,

nimic nu mă poate salva decât tu însăți,

ce prefaci nimicul în totul.