Am lansat volumul "Sentic" (Vinea, 2009) la Iaşi, la Galeriile Anticariat D. I. Grumăzescu, în cadrul cenaclului Virtualia. Redau în continuare o poezie a mea prinsă în volumul al optulea din antologia Virtualia, apărut şi lansat cu această ocazie.
ne certăm pentru o coajă de nucă
când iubeşti sau când mori
ţi se spune că vorbeşti în şabloane,
pentru că nu-i nimic mai important
decât ceea ce-ţi stă în faţă.
şi, nevrând să judeci pe nimeni,
nu ai nimic de adus în apărarea ta,
ci stai să fii judecat şi iubit.
dar cel din faţa ta zice: prietene,
de când te scoli
legeni timpul s-adoarmă.
e un război cumplit împrejur!
scoate cuţitul şi junghie!
însă tu vezi cum orice cuvânt,
pe drumul lung până la urechi
se preface în abur.
cerul se prăbuşeşte prin tavan
şi nu ai vreme
să duci mâinile la cingătoare,
doar ce le ridici în sus şi strigi,
ca şi cum te-ar fi auzit cineva...
pe o suprafaţă îngăduitoare,
dar nu mai puţin vestită
pentru melancolia ei,
un val seismic ne prinde pe fiecare
în teritoriul lui de pat.
cu abile răsuciri în somn,
facem semne disperate
spre tomul ce se prăfuieşte deasupra,
pe etajeră, lângă acvariul cu peşti roşii –
aşa câştigăm timp
pentru reveria stârnită de cuţitul
ce a desprins, mai ieri, foile lipite:
o siluetă se-ntinde să prindă mâna fetei
suspendate la marginea unui platou.
ea, însă, scapă cu un oftat
smocul de iarbă şi îl trage uşor
pe bunul amic, cu părere de rău,
în aburul proaspăt,
sub care, negăsind nimic ferm,
imaginaţia se înfierbântă.
şi acum,
deja aplecaţi în afara balconului,
vedem clar oraşul
micşorându-se sub ochii noştri,
şi nu am obiecta cu nimic
dacă n-am fi intrigaţi
de un vechi bust cu nasul ciobit,
răsturnat între buruieni de leac,
lângă baloturile de carton.
ay, strigă marinarii, toţi deodată:
desfăşurând o strategie surprinzătoare
ei flutură surâzători batiste
din vaporul ce alunecă pe cearşaf
ca un fier de călcat.
şi, la semnul de carte, care este un bilet
pentru spectacolul pantomim,
eliberează marea blocată între etaje.
pânzeturile din colţul streşinii
dau semn că timpul blufează
pe hârtia dintre două feţe
ale aceluiaşi chip.
pământul s-a tot învârtit
şi linia trasă între vii şi morţi
s-a şters sub autoportretul tău gumilastic.
ruşinaţi de plânsul sofistului,
noi ştim că zgomotul cojilor de nucă
e suveran peste miezul lăptos-amărui.
dimineaţa, poate chiar asta
care tocmai ne-a scăpat printre degete,
fericirea flutură cu prospeţime pe sârme.
aerul tremură ca o fata morgana
şi degetul arătător picură ceară
pe rochia ta de mătase.
dăm drumul la joc
şi mica noastră ceartă
căpătă un aer de plimbare
printre castanii care ne iau la ţintă.
câinelui vagabond
îi cresc picioare de căprioară
şi înhaţă din aer visul
rostogolit ca o minge pe gazon.
nu pun la socoteală
că începi să refaci cu iuţime un puzzle
pe care scumpul Feodor
s-a îngrijit să ni-l lase
când a văzut desfigurat
obrazul Domnului şi un cuţitaş de lumină
a tăiat gândul
de multe ori înnodat în jurul legilor oarbe.
de departe se aude o femeie
trebăluind.
ai putea fi tu. sau cineva care te cunoaşte
atât de bine, încât, pentru o clipă,
ar mângâia fisura unei imagini
fără să-şi ridice ochii.
La cenaclul Virtualia, împreună cu poetul şi criticul literar Şerban Axinte, care a vorbit despre noua apariţie.
fotografie realizată de George Asztalos
SURSA: http://agonia.ro/index.php/article/13918103/Virtualia_XI._Dragoste_cu_stele_verzi.
Semnal în presă:
http://www.ziaruldeiasi.ro/timp-liber/evenimente-culturale-campanii-concursuri/cenaclul-literar-virtualia-editia-a-xi-a~ni5vqc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu