Naşterea lui Christos, de Rainer Maria Rilke

Fără simplitatea ta, cum oare
ce-i în noapte-o stea să ţi se-ntîmple?
Domnul, detunînd peste popoare,
blînd în tine vine şi te împle.

În închipuirea-ţi fu mai mare?

Ce-i mărirea? Prin mulţimi pe care
le străbate, umblă soarta-i dreaptă.
Nici o stea nu are-aşa cărare,
vezi, şi regii-aceştia mari se-ndreaptă

către tine şi-ţi pun la picioare

mari comori cum n-au mai fost vreodată,
şi te miri de daru-acesta, poate -
însă-n cutele năframei iată
cum el de pe-acum întrece toate.

Ambra de departe-adusă toată,

giuvaere şi arome care
intră-n simţuri, tulburînd cumplit:
toate-acestea-s grabnic trecătoare,
şi la urmă-oricare s-a căit.

Dar (vei şti): El face fericit.

(din vol. Rilke. Opera Poetică, trad. din lb. germană de Mihai Nemeş, ed. Paralela 45, 2007, pp. 446-447)