Am avut bucuria în această seară să particip, la Mânăstirea Antim, la lansarea volumului "Noi şi Icoana" al maestrului Sorin Dumitrescu, un admirabil tratat de iconologie. Sorin Dumitrescu a amintit în cuvântul său despre distincţia între icoană şi tabloul religios, de diferenţa împlinită prin unitate ca specific al modului ortodox al vieţii liturgice a Bisericii, de modul gândirii asociative ce caracterizează creativitatea iconografică, de extraordinarul tezaur al reprezentărilor iconografice ale Judecăţii de Apoi pe baza vedeniei Sfântului Nifon al Constanţianei, despre tripletele sfânt-iconar-ctitor şi vedenie-viziune-teologhisire, despre tezaurul imnografiei Bisericeşti a cărei imagerie se află într-o inextricabilă legătură cu icoanele sărbătorilor, despre importanţa, arătată în cântările bisericeşti, şi adusă în atenţie recent de Pr. Dumitru Pintea, a teologhisirii Sfântului Toma, care, alături de Sfântul Ioan Evanghelistul care şi-a plecat capul pe pieptul Mântuitorului şi a mărturisit despre Întruparea Sa, şi-a atins degetul de coasta Domnului şi a simţit şi mărturisit o dată cu firea omenească a lui Hristos Cel Înviat şi dumnezeirea sa... şi multe alte foarte interesante aspecte aprofundate în acest prim volum, aplecat în special asupra icoanei private, portabile, cel de-al doilea volum având a trata icoana liturgică. S-a vorbit despre criza ctitorului, care are sarcina să verifice concordanţa între vedenia sfântului şi viziunea iconografului ce o re-produce, despre "mustăţile" icoanelor şi ale creaţiilor în general ale bisericii, care sunt legate între ele prin sinapse şi asocieri, potrivit caracterului personal împlinit comunional al vieţii în Biserică, astfel încât Biserica şi producţia sa creatoare nu sunt alcătuite din insule individuale izolate, ci din mădulare strâns unite şi întrelegate într-un Trup, avându-şi temeiul în însuşi Dumnezeu care S-a întrupat. Icoana nu se reduce la un obiect cu valoare didactică, ci este o cratimă între vedenia experienţei dumnezeieşti şi teologhisirea Bisericii, a arătat Sorin Dumitrescu. El a remarcat şi realismul iconografic, un realism însă nu al lumii de aici ci al "stării eshatologice", nu mai puţin realism. Pe principiul "pictor mare nu e cel ce ştie să introducă cât mai multe detalii, ci cel ce ştie să scoată", icoana este un chip care cheamă prin profilul ales, hieratic esenţializat, starea de rugăciune, făcându-te să simţi dumnezeirea ce adie în prezenţa ce învăluie icoana. Nu am aşternut aici decât câteva, aşa cum mi-am adus aminte şi în cuvinte sărace, din cele spuse de autorul volumului, care şi-a exprimat de asemeni speranţa că lucrarea de faţă va ajuta la o recuperare a conştiinţei şi înţelegerii identităţii modului ortodox de viaţă al Bisericii, aşa cum a fost el trăit din primele veacuri de Biserica cea Una.
Au mai vorbit despre volum şi implicaţii eclesiologice ale acestui demers iconologic gazda evenimentului, Părintele Stareţ Mihail Stanciu, precum şi Pr. Prof. Dumitru Pintea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu