Ca participant în fiecare an de liceu la Faza Naţională a Olimpiadei de matematică, am avut bucuria să-l cunosc pe profesorul emerit Ion Grigore şi să beneficiez, în anii 1984-1987. de premiul instituit de el. Când l-am cunoscut avea în jur de 77 ani, era slăbuţ la trup, însă avea o minte vioaie şi ageră şi pentru noi, olimpicii liceului I.L. Caragiale din Ploieşti, încurajarea sa caldă, generozitatea şi, aş puitea spune, sacrificiul lui (premiul îl suporta din propriile economii) au desenat în noi un profil luminos, modelizant. Mi-l amintesc şi acum, chipul său purta amprenta unei nobile modestii şi a bucuriei dăruirii. În tinereţea sa avusese parte de multe lipsuri şi necazuri, şi a dorit să ajute şi să-i stimuleze pe copii, şi ca o mângâiere într-o vreme în care condiţiile de trai nu erau fericite pentru mulţi. Îi port peste ani recunoştinţă şi o amintire vie. Dumnezeu să-l odihnească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu