Rugăciune pentru iubirea de vrăjmaşi

Doamne Iisuse Hristoase, Tu Care ai zis să iertăm celor ce ne greşesc şi să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, miluieşte zidirea ta cu purtarea Ta de grijă, ca prin încercările ce se abat asupra noastră să aflăm împreună cu cei ce ne vrăjmăşesc limanul pocăinţei, îndreptării, curăţirii, iertării şi luminării Tale, ca să ne împărtăşim la vremea cuvenită fără de osândă cu Preascump Trupul şi Sângele Tău şi să nu păcătuim cu nici un chip împotriva dragostei Tale.
Tu eşti Unicul Drept Judecător, Care cercetezi cu negrăită milostivire adâncul cel nepătruns al inimilor. Nu lăsa cugetul meu să cadă în revoltă şi osândire faţă de vrăjmaşii mei, ci păzeşte netulburată în mine candela iubirii Tale, Cel ce neputinţele noastre le-ai purtat şi ne-ai adus prin Cinstită Crucea Ta harul Învierii, nouă, celor creaţi după chipul Tău.
Fereşte-mă atât de căderea de-a stânga, în relele patimi, cât şi de cea de-a dreapta în râvna nesocotită şi înălţarea cu gândul cea începătoare a răutăţii.
Ajută-mă, Preasfântă Treime, Dumnezeule Preaînalt, să nu caut izbăvirea decât la iconomia Ta mântuitoare şi să nu răspund la rău cu rău, ci să prisosesc în faptele smereniei, credinţei şi dragostei. Nu lăsa invidia, scârba, mânia, răzbunarea, întristarea sau deznădejdea să mă cuprindă, nici vălul ţinerii de minte a răului să îmi întunece cugetul. Ajută-mă să văd în fiecare om icoana dumnezeiescului Tău chip, să privesc spre aproapele meu cu ochi curat şi cuvântul meu către el să se nască nestâlcit de răutate, din prisosul dragostei, iar nu din pornirea ucigaşă de oameni a urii şi dispreţului. Ajută-mă să primesc cu îndelungă răbdare toate batjocurile şi ocările, că toate cele ascunse se vor face arătate şi vrednic sunt de osândă pentru mulţimea nenumărată a greşelilor mele, dar sprijineşte-mă Tu ca neclătinat să mărturisesc credinţa, nădejdea şi dragostea cea de la Tine. Ajută-mă, dar, să iubesc pe vrăjmaşii mei, aşa cum Însuţi ai poruncit, că Tu Însuţi Te-ai lăsat răstignit pe Cruce din iubire de oameni pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Că Tu eşti ştiutorul inimilor şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.


Din cuvintele sfântului Siluan Athonitul despre iubirea de vrăjmaşi:

Sufletul nu poate avea pace dacă nu se va ruga pentru vrăjmaşi. Sufletul care a fost învăţat de harul lui Dumnezeu să se roage iubeşte și-i este milă de fiecare făptură și îndeosebi de om, pentru care Domnul a pătimit pe cruce și suferă cu sufletul pentru noi toţi. Domnul m-a învăţat să iubesc pe vrăjmaşi. Fără harul lui Dumnezeu nu putem iubi pe vrăjmaşi, dar Duhul Sfânt ne învaţă iubirea, şi atunci ne va fi milă chiar şi de demoni, pentru că s-au dezlipit de bine şi au pierdut smerenia şi iubirea de Dumnezeu.
Vă rog, fraţilor, faceţi o încercare. Dacă cineva vă ocărăște sau vă dispreţuiește sau vă smulge ce e al vostru, sau prigonește Biserica, rugaţi pe Domnul zicând: „Doamne, noi toţi suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi şi întoarce-i spre pocăinţă!“ Şi atunci vei purta în chip simţit harul în sufletul tău. La început sileşte inima ta să iubească pe vrăjmași, și Domnul, văzând dorinţa ta cea bună, te va ajuta în toate, și experienţa însăși te va învăţa calea. Dar cine gândeşte rău de vrăjmași, acela nu are în el iubirea lui Dumnezeu și nu-L cunoaște pe Dumnezeu.
Dacă te vei ruga pentru vrăjmaşi, va veni la tine pacea; iar când vei iubi pe vrăjmaşi, să știi că un mare har al lui Dumnezeu viază întru tine; nu zic că este deja un har desăvârșit, dar e de ajuns pentru mântuire. Dacă însă îi ocărăști pe vrăjmaşii tăi, aceasta înseamnă că un duh rău viază întru tine și aduce gânduri rele in inima ta; pentru că, așa cum a spus Domnul, „din inima omului ies gândurile bune și gândurile rele“ (Mt 15, 19). Omul bun gândeşte: „Tot cel ce rătăcește de la adevăr, piere“ și, de aceea, îi este milă de el. Dar cine n-a învăţat de la Duhul Sfânt să iubească, acela nici nu se va ruga pentru vrăjmaşi. Cine a învăţat de la Duhul Sfânt să iubească, acela se întristează toată viaţa pentru oamenii care nu se mântuiesc şi varsă multe lacrimi pentru popor, și harul lui Dumnezeu îi dă puterea de a iubi pe vrăjmaşi.
Dacă nu-i iubești, măcar nu-i ponegri și nu-i înjura; și acesta va fi un lucru bun. Dar dacă cineva îi blestemă şi-i înjură, e limpede că un duh rău viază în el și, dacă nu se pocăiește, va merge după moarte acolo unde sălăşluiesc duhurile cele rele. Să izbăvească Domnul orice suflet de o asemenea nenorocire! Înţelegeţi! E atât de simplu. Sunt vrednici de milă oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu sau care se împotrivesc Lui. Inima mea suferă pentru ei și lacrimi curg din ochii mei. Pentru noi şi raiul și chinurile se văd limpede: le cunoaștem prin Duhul Sfânt. Aceasta a spus-o și Domnul: „Împărăţia lui Dumnezeu e înăuntrul vostru“ (Lc 17, 22)! Așa că încă de aici începe viaţa veșnică; şi chinurile veşnice încep şi ele încă de aici. […]
Sunt monahi care cunosc pe Dumnezeu, cunosc și pe Maica Domnului, pe sfinții îngeri și raiul, dar cunosc și pe demoni și chinurile iadului, şi cunosc aceasta din experienţă. În Duhul Sfânt sufletul cunoaşte pe Dumnezeu. Duhul Sfânt ne dă, pe cât e cu putinţă acest lucru, să cunoaștem încă de aici plinătatea bucuriei raiului, pe care fără harul lui Dumnezeu omul n-ar putea-o purta, ci ar muri. Dintr-o lungă experienţă, monahul duce luptă cu vrăjmaşul mândriei, și Duhul Sfânt îl învaţă, îl lămurește şi-i dă puterea de a-l birui. Monahul înţelept izgoneşte prin smerenie orice înălţare și mândrie. El spune: "Nu sunt vrednic de Dumnezeu și de rai. Sunt vrednic de chinurile iadului şi voi arde veşnic în foc. Sunt cu adevărat mai rău decât toţi şi nevrednic de a fi miluit". Duhul Sfânt îl învaţă să gândească așa despre sine însuşi; şi Domnul se bucură pentru noi când ne smerim și ne osândim pe noi înșine şi dă sufletului harul Său.
Cine s-a smerit pe sine, acela a biruit pe vrăjmaşi. Cine se socotește în inima sa vrednic de focul cel veşnic, NICI UN VRĂJMAŞ NU SE POATE APROPIA DE EL şi nici un gând lumesc nu pătrunde în sufletul lui, ci rămâne în Dumnezeu cu toată mintea şi cu toată inima. Iar cine a cunoscut pe Duhul Sfânt şi a fost învăţat de El smerenia, acela a ajuns asemenea Învăţătorului său, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi s-a asemănat Lui. […]
O, fraţilor, citiţi mai mult Evangheliile, Epistolele Apostolilor şi scrierile Sfinţilor Părinţi, prin această învăţătură sufletul cunoaşte pe Dumnezeu şi mintea e atât de ocupată de Domnul, că uită cu desăvârșire lumea, ca şi cum nu s-ar fi născut măcar. […]