primăvară cuantică

viața-i un rug aprins
din care calci afară nevătămat. 
poezia iese din el
cum ies coarnele din cerbul tânăr -  
face un salt spre tine
și te zgâlțâie
până ce lumea îți cade din ochi
și fără ea, fără lentila ta de contact, 
te repezi după
lumină
prin două deschizături în același timp. 

iar aceasta, acolo unde nu ești
te găsește,
încâlcit în apariția
ce te urmărește de la două stele distanță - 
de-acolo te-nvăluie
ca o lampă la marginea patului.

și întinsele spații
se topesc într-un perete subțire, transparent, 
prin care vezi tot ce se-ntâmplă - 
nisipul ce te acoperă,
dragostea ce-l spulberă, 
viața care iese din tine
cum ies coarnele dintr-un cerb tânăr.