luni, 19 august 2013

plouă cu stele





cum ar fi să-ţi spun: ai raze x în priviri?
pe când îşi întoarce faţa spre ape sylvia plath:
o băutură neatinsă – fluviul.

de ce nu se prăbuşeşte în sine
acest univers răsfoit de fotonul vibrând
la marginea găurii negre – cu umeri aduşi,
pui degetul pe ranăîn care-a dispărut
parteneru-i, lângă ceasul cu lanţ?

tot urmărind pleiade, suntem în joc:
cu lumânări-supernove, oriunde ne poartă
cerul vârstat cu sânge ca un drapel sfâşiat.

peste bulgării uzi se rotesc pescăruşi – puncte
ce se unesc când depărtarea se strânge în noi – 
tot mărunţişul de vorbe îl schimb pe un zâmbet.

Niciun comentariu: